durime
Romanian
Etymology
From durea + -ime.
Noun
durime f (plural durimi)
- pain
Declension
Declension of durime
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) durime | durimea | (niște) durimi | durimile |
genitive/dative | (unei) durimi | durimii | (unor) durimi | durimilor |
vocative | durime, durimeo | durimilor |