duplicătură
Romanian
Etymology
Borrowed from French duplicature.
Noun
duplicătură f (plural duplicături)
- a fold
Declension
Declension of duplicătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) duplicătură | duplicătura | (niște) duplicături | duplicăturile |
genitive/dative | (unei) duplicături | duplicăturii | (unor) duplicături | duplicăturilor |
vocative | duplicătură, duplicăturo | duplicăturilor |
References
- duplicătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN