dumeritură
Romanian
Etymology
From dumeri + -tură.
Noun
dumeritură f (plural dumerituri)
- (dated) reflexion
Declension
Declension of dumeritură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dumeritură | dumeritura | (niște) dumerituri | dumeriturile |
genitive/dative | (unei) dumerituri | dumeriturii | (unor) dumerituri | dumeriturilor |
vocative | dumeritură, dumerituro | dumeriturilor |
References
- dumeritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN