ducător
Romanian
Etymology
From duce + -ător.
Adjective
ducător m or n (feminine singular ducătoare, masculine plural ducători, feminine and neuter plural ducătoare)
- (obsolete) leading
Declension
Declension of ducător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | ducător | ducătoare | ducători | ducătoare | ||
definite | ducătorul | ducătoarea | ducătorii | ducătoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | ducător | ducătoare | ducători | ducătoare | ||
definite | ducătorului | ducătoarei | ducătorilor | ducătoarelor |
Noun
ducător m (plural ducători)
- leader
Declension
Declension of ducător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ducător | ducătorul | (niște) ducători | ducătorii |
genitive/dative | (unui) ducător | ducătorului | (unor) ducători | ducătorilor |
vocative | ducătorule | ducătorilor |
References
- ducător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN