ducăreț
Romanian
Etymology
From duce + -ăreț.
Adjective
ducăreț m or n (feminine singular ducăreață, masculine plural ducăreți, feminine and neuter plural ducărețe)
- walker
Declension
Declension of ducăreț
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | ducăreț | ducăreață | ducăreți | ducărețe | ||
| definite | ducărețul | ducăreața | ducăreții | ducărețele | |||
| genitive/ dative | indefinite | ducăreț | ducărețe | ducăreți | ducărețe | ||
| definite | ducărețului | ducăreței | ducăreților | ducărețelor | |||
References
- ducăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN