dubita
Interlingua
Pronunciation
- IPA(key): /ˈdu.bi.ta/
Noun
dubita (plural dubitas)
- doubt
Italian
Verb
dubita
- inflection of dubitare:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Latin
Verb
dubitā
- second-person singular present active imperative of dubitō
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin dubitare.
Verb
a dubita (third-person singular present dubitează, past participle dubitat) 1st conj.
- to doubt
Conjugation
conjugation of dubita (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dubita | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dubitând | ||||||
| past participle | dubitat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dubitez | dubitezi | dubitează | dubităm | dubitați | dubitează | |
| imperfect | dubitam | dubitai | dubita | dubitam | dubitați | dubitau | |
| simple perfect | dubitai | dubitași | dubită | dubitarăm | dubitarăți | dubitară | |
| pluperfect | dubitasem | dubitaseși | dubitase | dubitaserăm | dubitaserăți | dubitaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dubitez | să dubitezi | să dubiteze | să dubităm | să dubitați | să dubiteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dubitează | dubitați | |||||
| negative | nu dubita | nu dubitați | |||||
References
- dubita in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN