drăgănel
Romanian
Etymology
From drăgan + -el.
Noun
drăgănel m (plural drăgănei)
- younger brother
Declension
Declension of drăgănel
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) drăgănel | drăgănelul | (niște) drăgănei | drăgăneii |
| genitive/dative | (unui) drăgănel | drăgănelului | (unor) drăgănei | drăgăneilor |
| vocative | drăgănelule | drăgăneilor | ||
References
- drăgănel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN