drujincuță
Romanian
Etymology
From drujincă + -uță.
Noun
drujincuță f (plural drujincuțe)
- Diminutive of drujincă
Declension
Declension of drujincuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) drujincuță | drujincuța | (niște) drujincuțe | drujincuțele |
genitive/dative | (unei) drujincuțe | drujincuței | (unor) drujincuțe | drujincuțelor |
vocative | drujincuță, drujincuțo | drujincuțelor |
References
- drujincuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN