doruț
Romanian
Etymology
dor + -uț
Noun
doruț n (plural doruțuri)
- Diminutive of dor; small longing
Declension
Declension of doruț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) doruț | doruțul | (niște) doruțe | doruțele |
genitive/dative | (unui) doruț | doruțului | (unor) doruțe | doruțelor |
vocative | doruțule | doruțelor |