doinire
Romanian
Etymology
From doini + -re.
Noun
doinire f (plural doiniri)
- singing a doina song
Declension
Declension of doinire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) doinire | doinirea | (niște) doiniri | doinirile |
genitive/dative | (unei) doiniri | doinirii | (unor) doiniri | doinirilor |
vocative | doinire, doinireo | doinirilor |
References
- doinire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN