dizgrație
Romanian
Etymology
From Italian disgrazia
Noun
dizgrație f (plural dizgrații)
- disgrace
Declension
Declension of dizgrație
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dizgrație | dizgrația | (niște) dizgrații | dizgrațiile |
genitive/dative | (unei) dizgrații | dizgrației | (unor) dizgrații | dizgrațiilor |
vocative | dizgrație, dizgrațio | dizgrațiilor |