disuațiune
Romanian
Etymology
Borrowed from French dissuasion.
Noun
disuațiune f (plural disuațiuni)
- dissuasion
Declension
Declension of disuațiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) disuațiune | disuațiunea | (niște) disuațiuni | disuațiunile |
genitive/dative | (unei) disuațiuni | disuațiunii | (unor) disuațiuni | disuațiunilor |
vocative | disuațiune, disuațiuneo | disuațiunilor |