dispozitură
Romanian
Etymology
From dispoza + -tură.
Noun
dispozitură f (plural dispozituri)
- (obsolete) arrangement
Declension
Declension of dispozitură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dispozitură | dispozitura | (niște) dispozituri | dispoziturile |
genitive/dative | (unei) dispozituri | dispoziturii | (unor) dispozituri | dispoziturilor |
vocative | dispozitură, dispozituro | dispoziturilor |
References
- dispozitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN