dispecerat
Romanian
Etymology
From dispecer + -at.
Noun
dispecerat n (plural dispecerate)
- dispatcher
Declension
Declension of dispecerat
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dispecerat | dispeceratul | (niște) dispecerate | dispeceratele |
genitive/dative | (unui) dispecerat | dispeceratului | (unor) dispecerate | dispeceratelor |
vocative | dispeceratule | dispeceratelor |