dințătură
Romanian
Etymology
From dința + -ătură.
Noun
dințătură f (uncountable)
- cogging
Declension
declension of dințătură (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) dințătură | dințătura |
genitive/dative | (unei) e | ei |
vocative | dințătură, dințăturo |