dințișor
Romanian
Etymology
From dinte (“tooth”) + -ișor (diminutive suffix)
Pronunciation
- IPA(key): /din.t͡siˈʃor/
Noun
dințișor m (plural dințișori)
- Diminutive of dinte; little tooth
Declension
Declension of dințișor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dințișor | dințișorul | (niște) dințișori | dințișorii |
genitive/dative | (unui) dințișor | dințișorului | (unor) dințișori | dințișorilor |
vocative | dințișorule | dințișorilor |