dinte
Aromanian
Noun
dinte f
- Alternative form of dinti
Romanian
Etymology
From Latin dentem, the singular accusative of dēns, ultimately from Proto-Indo-European *h₃dénts, *h₃dónts. Compare Spanish diente, Catalan dent, French dent and Italian dente.
Pronunciation
- IPA(key): [ˈdinte]
Noun
dinte m (plural dinți)
- tooth
Declension
declension of dinte
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) dinte | dintele | (niște) dinți | dinții |
| genitive/dative | (unui) dinte | dintelui | (unor) dinți | dinților |
| vocative | dinte | dinților | ||
Derived terms
- dinte de lapte
- dința
- dințar
- dințat
- dințos
Related terms
- dental
- dentist