difident
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian diffidente.
Adjective
difident m or n (feminine singular difidentă, masculine plural difidenți, feminine and neuter plural difidente)
- suspicious, distrustful
Declension
Declension of difident
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | difident | difidentă | difidenți | difidente | ||
definite | difidentul | difidenta | difidenții | difidentele | |||
genitive/ dative | indefinite | difident | difidente | difidenți | difidente | ||
definite | difidentului | difidentei | difidenților | difidentelor |
References
- difident in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN