diclin
Romanian
Etymology
Borrowed from French dicline.
Adjective
diclin m or n (feminine singular diclină, masculine plural diclini, feminine and neuter plural dicline)
- diclinous
Declension
Declension of diclin
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | diclin | diclină | diclini | dicline | ||
| definite | diclinul | diclina | diclinii | diclinele | |||
| genitive/ dative | indefinite | diclin | dicline | diclini | dicline | ||
| definite | diclinului | diclinei | diclinilor | diclinelor | |||
References
- diclin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN