dibuitură
Romanian
Etymology
From dibui + -tură.
Noun
dibuitură f (plural dibuituri)
- (dated) fumbling
Declension
Declension of dibuitură
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) dibuitură | dibuitura | (niște) dibuituri | dibuiturile |
| genitive/dative | (unei) dibuituri | dibuiturii | (unor) dibuituri | dibuiturilor |
| vocative | dibuitură, dibuituro | dibuiturilor | ||