diblu
Romanian
Etymology
From German Dübel
Noun
diblu n (plural dibluri)
- dowel
Declension
Declension of diblu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) diblu | diblul | (niște) dibluri | diblurile |
genitive/dative | (unui) diblu | diblului | (unor) dibluri | diblurilor |
vocative | diblule | diblurilor |