dezrăsuci
Romanian
Etymology
From dez- + răsuci.
Verb
a dezrăsuci (third-person singular present dezrăsucește, past participle dezrăsucit) 4th conj.
- to untwist
Conjugation
conjugation of dezrăsuci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dezrăsuci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezrăsucind | ||||||
| past participle | dezrăsucit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezrăsucesc | dezrăsucești | dezrăsucește | dezrăsucim | dezrăsuciți | dezrăsucesc | |
| imperfect | dezrăsuceam | dezrăsuceai | dezrăsucea | dezrăsuceam | dezrăsuceați | dezrăsuceau | |
| simple perfect | dezrăsucii | dezrăsuciși | dezrăsuci | dezrăsucirăm | dezrăsucirăți | dezrăsuciră | |
| pluperfect | dezrăsucisem | dezrăsuciseși | dezrăsucise | dezrăsuciserăm | dezrăsuciserăți | dezrăsuciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezrăsucesc | să dezrăsucești | să dezrăsucească | să dezrăsucim | să dezrăsuciți | să dezrăsucească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezrăsucește | dezrăsuciți | |||||
| negative | nu dezrăsuci | nu dezrăsuciți | |||||