deznădăjduitor
Romanian
Etymology
From deznădăjdui + -tor.
Adjective
deznădăjduitor m or n (feminine singular deznădăjduitoare, masculine plural deznădăjduitori, feminine and neuter plural deznădăjduitoare)
- provoking despair
Declension
Declension of deznădăjduitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | deznădăjduitor | deznădăjduitoare | deznădăjduitori | deznădăjduitoare | ||
definite | deznădăjduitorul | deznădăjduitoarea | deznădăjduitorii | deznădăjduitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | deznădăjduitor | deznădăjduitoare | deznădăjduitori | deznădăjduitoare | ||
definite | deznădăjduitorului | deznădăjduitoarei | deznădăjduitorilor | deznădăjduitoarelor |
References
- deznădăjduitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN