dezmânietură
Romanian
Etymology
From dezmânia + -tură.
Noun
dezmânietură f (plural dezmânieturi)
- (dated) calming
Declension
Declension of dezmânietură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dezmânietură | dezmânietura | (niște) dezmânieturi | dezmânieturile |
genitive/dative | (unei) dezmânieturi | dezmânieturii | (unor) dezmânieturi | dezmânieturilor |
vocative | dezmânietură, dezmânieturo | dezmânieturilor |
References
- dezmânietură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN