dezmormânta
Romanian
Etymology
From dez- + înmormânta.
Verb
a dezmormânta (third-person singular present dezmormântează, past participle dezmormântat) 1st conj.
- to exhume
Conjugation
conjugation of dezmormânta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezmormânta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezmormântând | ||||||
| past participle | dezmormântat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezmormântez | dezmormântezi | dezmormântează | dezmormântăm | dezmormântați | dezmormântează | |
| imperfect | dezmormântam | dezmormântai | dezmormânta | dezmormântam | dezmormântați | dezmormântau | |
| simple perfect | dezmormântai | dezmormântași | dezmormântă | dezmormântarăm | dezmormântarăți | dezmormântară | |
| pluperfect | dezmormântasem | dezmormântaseși | dezmormântase | dezmormântaserăm | dezmormântaserăți | dezmormântaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezmormântez | să dezmormântezi | să dezmormânteze | să dezmormântăm | să dezmormântați | să dezmormânteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezmormântează | dezmormântați | |||||
| negative | nu dezmormânta | nu dezmormântați | |||||
References
- dezmormânta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN