detona
See also: detoná and détona
Italian
Verb
detona
- third-person singular present of detonare
- second-person singular imperative of detonare
Anagrams
- datone
- denota
- donate
- ondate
Latin
Verb
dētonā
- second-person singular present active imperative of dētonō
Portuguese
Verb
detona
- third-person singular present indicative of detonar
- second-person singular imperative of detonar
Romanian
Etymology
Borrowed from French détoner, Latin detonare. Doublet of the inherited detuna.
Verb
a detona (third-person singular present detonează, past participle detonat) 1st conj.
- to detonate
Conjugation
conjugation of detona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a detona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | detonând | ||||||
| past participle | detonat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | detonez | detonezi | detonează | detonăm | detonați | detonează | |
| imperfect | detonam | detonai | detona | detonam | detonați | detonau | |
| simple perfect | detonai | detonași | detonă | detonarăm | detonarăți | detonară | |
| pluperfect | detonasem | detonaseși | detonase | detonaserăm | detonaserăți | detonaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să detonez | să detonezi | să detoneze | să detonăm | să detonați | să detoneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | detonează | detonați | |||||
| negative | nu detona | nu detonați | |||||
Derived terms
- detonare
Spanish
Verb
detona
- Third-person singular (él, ella, also used with usted?) present indicative form of detonar.
- Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of detonar.