destăinuit
Romanian
Etymology
Past participle of destăinui.
Adjective
destăinuit m or n (feminine singular destăinuită, masculine plural destăinuiți, feminine and neuter plural destăinuite)
- confessed
Declension
Declension of destăinuit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | destăinuit | destăinuită | destăinuiți | destăinuite | ||
| definite | destăinuitul | destăinuita | destăinuiții | destăinuitele | |||
| genitive/ dative | indefinite | destăinuit | destăinuite | destăinuiți | destăinuite | ||
| definite | destăinuitului | destăinuitei | destăinuiților | destăinuitelor | |||
Verb
destăinuit (past participle of destăinui)
- past participle of destăinui