destrăma
Romanian
Etymology
Either from a Vulgar Latin root *distramāre, from Latin trama or from des- + *tramă, which likely once existed as an inherited term in old/early Romanian (and also survived in Aromanian tramã) but now exists only as a neologism borrowed from French (cf. tramă). See also stramă. Compare Aromanian distrãmedz, distrãmari.
Verb
a destrăma (third-person singular present destramă, past participle destrămat) 1st conj.
- to unravel, unweave
- to fray
- to disintegrate
Conjugation
conjugation of destrăma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a destrăma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | destrămând | ||||||
| past participle | destrămat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | destram | destrami | destramă | destrămăm | destrămați | destramă | |
| imperfect | destrămam | destrămai | destrăma | destrămam | destrămați | destrămau | |
| simple perfect | destrămai | destrămași | destrămă | destrămarăm | destrămarăți | destrămară | |
| pluperfect | destrămasem | destrămaseși | destrămase | destrămaserăm | destrămaserăți | destrămaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să destram | să destrami | să destrame | să destrămăm | să destrămați | să destrame | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | destramă | destrămați | |||||
| negative | nu destrăma | nu destrămați | |||||
Synonyms
- deșira
- zdrențui
Derived terms
- destrămător
- destrămătură
Related terms
- tramă
- stramă