despărțământ
Romanian
Etymology
despărți + -ământ
Noun
despărțământ n (plural despărțăminte)
- section
Declension
Declension of despărțământ
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) despărțământ | despărțământul | (niște) despărțăminte | despărțămintele |
genitive/dative | (unui) despărțământ | despărțământului | (unor) despărțăminte | despărțămintelor |
vocative | despărțământule | despărțămintelor |