desobișnui
Romanian
Verb
a desobișnui (third-person singular present desobișnuiește, past participle desobișnuit) 4th conj.
- Obsolete form of dezobișnui.
Conjugation
conjugation of desobișnui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a desobișnui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | desobișnuind | ||||||
| past participle | desobișnuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | desobișnuiesc | desobișnuiești | desobișnuiește | desobișnuim | desobișnuiți | desobișnuiesc | |
| imperfect | desobișnuiam | desobișnuiai | desobișnuia | desobișnuiam | desobișnuiați | desobișnuiau | |
| simple perfect | desobișnuii | desobișnuiși | desobișnui | desobișnuirăm | desobișnuirăți | desobișnuiră | |
| pluperfect | desobișnuisem | desobișnuiseși | desobișnuise | desobișnuiserăm | desobișnuiserăți | desobișnuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să desobișnuiesc | să desobișnuiești | să desobișnuiască | să desobișnuim | să desobișnuiți | să desobișnuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desobișnuiește | desobișnuiți | |||||
| negative | nu desobișnui | nu desobișnuiți | |||||
References
- desobișnui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN