deslușitor
Romanian
Etymology
From desluși + -tor.
Adjective
deslușitor m or n (feminine singular deslușitoare, masculine plural deslușitori, feminine and neuter plural deslușitoare)
- clarifying
Declension
Declension of deslușitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | deslușitor | deslușitoare | deslușitori | deslușitoare | ||
definite | deslușitorul | deslușitoarea | deslușitorii | deslușitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | deslușitor | deslușitoare | deslușitori | deslușitoare | ||
definite | deslușitorului | deslușitoarei | deslușitorilor | deslușitoarelor |
References
- deslușitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN