deshăma
Romanian
Etymology
From des- + înhăma.
Verb
a deshăma (third-person singular present deshamă, past participle deshămat) 1st conj.
- to unharness
Conjugation
conjugation of deshăma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a deshăma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deshămând | ||||||
| past participle | deshămat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deshăm | deshămi | deshămă | deshămăm | deshămați | deshămă | |
| imperfect | deshămam | deshămai | deshăma | deshămam | deshămați | deshămau | |
| simple perfect | deshămai | deshămași | deshămă | deshămarăm | deshămarăți | deshămară | |
| pluperfect | deshămasem | deshămaseși | deshămase | deshămaserăm | deshămaserăți | deshămaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deshăm | să deshămi | să deshăme | să deshămăm | să deshămați | să deshăme | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deshămă | deshămați | |||||
| negative | nu deshăma | nu deshămați | |||||