desfătăciune
Romanian
Etymology
From desfăta + -ăciune.
Noun
desfătăciune f (plural desfătăciuni)
- party
- amusement
Declension
Declension of desfătăciune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) desfătăciune | desfătăciunea | (niște) desfătăciuni | desfătăciunile |
genitive/dative | (unei) desfătăciuni | desfătăciunii | (unor) desfătăciuni | desfătăciunilor |
vocative | desfătăciune, desfătăciuneo | desfătăciunilor |
References
- desfătăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN