desfăcător
Romanian
Etymology
From desface + -ător.
Adjective
desfăcător m or n (feminine singular desfăcătoare, masculine plural desfăcători, feminine and neuter plural desfăcătoare)
- opening
Declension
Declension of desfăcător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | desfăcător | desfăcătoare | desfăcători | desfăcătoare | ||
definite | desfăcătorul | desfăcătoarea | desfăcătorii | desfăcătoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | desfăcător | desfăcătoare | desfăcători | desfăcătoare | ||
definite | desfăcătorului | desfăcătoarei | desfăcătorilor | desfăcătoarelor |
Noun
desfăcător m (plural desfăcători)
- opener
Declension
Declension of desfăcător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) desfăcător | desfăcătorul | (niște) desfăcători | desfăcătorii |
genitive/dative | (unui) desfăcător | desfăcătorului | (unor) desfăcători | desfăcătorilor |
vocative | desfăcătorule | desfăcătorilor |
References
- desfăcător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN