desfidere
Romanian
Etymology
From desfide + -re.
Noun
desfidere f (plural desfideri)
- defiance
Declension
Declension of desfidere
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) desfidere | desfiderea | (niște) desfideri | desfiderile |
genitive/dative | (unei) desfideri | desfiderii | (unor) desfideri | desfiderilor |
vocative | desfidere, desfidereo | desfiderilor |
References
- desfidere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN