descăpățânare
Romanian
Etymology
From descăpățâna + -re.
Noun
descăpățânare f (plural descăpățânări)
- (dated) decapitation
Declension
Declension of descăpățânare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) descăpățânare | descăpățânarea | (niște) descăpățânări | descăpățânările |
genitive/dative | (unei) descăpățânări | descăpățânării | (unor) descăpățânări | descăpățânărilor |
vocative | descăpățânare, descăpățânareo | descăpățânărilor |