descăierare
Romanian
Etymology
From descăiera + -re.
Noun
descăierare f (plural descăierări)
- stopping a fight
Declension
Declension of descăierare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) descăierare | descăierarea | (niște) descăierări | descăierările |
genitive/dative | (unei) descăierări | descăierării | (unor) descăierări | descăierărilor |
vocative | descăierare, descăierareo | descăierărilor |
References
- descăierare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN