descurcătură
Romanian
Etymology
From descurca + -tură.
Noun
descurcătură f (plural descurcături)
- disentanglement
Declension
Declension of descurcătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) descurcătură | descurcătura | (niște) descurcături | descurcăturile |
genitive/dative | (unei) descurcături | descurcăturii | (unor) descurcături | descurcăturilor |
vocative | descurcătură, descurcăturo | descurcăturilor |
References
- descurcătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN