descurcăreț
Romanian
Etymology
From descurca + -ăreț.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌdes.kur.kəˈret͡s/
- Rhymes: -et͡s
Audio (file)
Adjective
descurcăreț m or n (feminine singular descurcăreață, masculine plural descurcăreți, feminine and neuter plural descurcărețe)
- clever, smart, adroit
Declension
Declension of descurcăreț
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | descurcăreț | descurcăreață | descurcăreți | descurcărețe | ||
| definite | descurcărețul | descurcăreața | descurcăreții | descurcărețele | |||
| genitive/ dative | indefinite | descurcăreț | descurcărețe | descurcăreți | descurcărețe | ||
| definite | descurcărețului | descurcăreței | descurcăreților | descurcărețelor | |||
See also
- deștept