descununat
Romanian
Etymology
Past participle of descununa.
Adjective
descununat m or n (feminine singular descununată, masculine plural descununați, feminine and neuter plural descununate)
- divorced
Declension
Declension of descununat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | descununat | descununată | descununați | descununate | ||
definite | descununatul | descununata | descununații | descununatele | |||
genitive/ dative | indefinite | descununat | descununate | descununați | descununate | ||
definite | descununatului | descununatei | descununaților | descununatelor |
Verb
descununat (past participle of descununa)
- past participle of descununa
References
- descununat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN