descoji
Romanian
Etymology
des- + coji
Verb
a descoji (third-person singular present descojește, past participle descojit) 4th conj.
- to peel
Conjugation
conjugation of descoji (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a descoji | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descojind | ||||||
| past participle | descojit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descojesc | descojești | descojește | descojim | descojiți | descojesc | |
| imperfect | descojeam | descojeai | descojea | descojeam | descojeați | descojeau | |
| simple perfect | descojii | descojiși | descoji | descojirăm | descojirăți | descojiră | |
| pluperfect | descojisem | descojiseși | descojise | descojiserăm | descojiserăți | descojiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descojesc | să descojești | să descojească | să descojim | să descojiți | să descojească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descojește | descojiți | |||||
| negative | nu descoji | nu descojiți | |||||