depănușător
Romanian
Etymology
From depănușa + -tor.
Noun
depănușător n (plural depănușătoare)
- dehusker
Declension
Declension of depănușător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) depănușător | depănușătorul | (niște) depănușătoare | depănușătoarele |
genitive/dative | (unui) depănușător | depănușătorului | (unor) depănușătoare | depănușătoarelor |
vocative | depănușătorule | depănușătoarelor |