deplângere
Romanian
Etymology
From deplânge + -re.
Noun
deplângere f (plural deplângeri)
- deploration
Declension
Declension of deplângere
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) deplângere | deplângerea | (niște) deplângeri | deplângerile |
genitive/dative | (unei) deplângeri | deplângerii | (unor) deplângeri | deplângerilor |
vocative | deplângere, deplângereo | deplângerilor |
References
- deplângere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN