denticul
Romanian
Etymology
From French denticule
Noun
denticul n (plural denticule)
- denticle
Declension
Declension of denticul
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) denticul | denticulul | (niște) denticule | denticulele |
genitive/dative | (unui) denticul | denticulului | (unor) denticule | denticulelor |
vocative | denticulule | denticulelor |