dencișor
Romanian
Etymology
From denci + -ișor.
Noun
dencișor m (plural dencișori)
- Diminutive of denci
Declension
Declension of dencișor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dencișor | dencișorul | (niște) dencișori | dencișorii |
genitive/dative | (unui) dencișor | dencișorului | (unor) dencișori | dencișorilor |
vocative | dencișorule | dencișorilor |