demnicat
Romanian
Adjective
demnicat m or n (feminine singular demnicată, masculine plural demnicați, feminine and neuter plural demnicate)
- Obsolete form of dumicat.
Declension
Declension of demnicat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | demnicat | demnicată | demnicați | demnicate | ||
definite | demnicatul | demnicata | demnicații | demnicatele | |||
genitive/ dative | indefinite | demnicat | demnicate | demnicați | demnicate | ||
definite | demnicatului | demnicatei | demnicaților | demnicatelor |
Noun
demnicat m (uncountable)
- Obsolete form of dumicat.
Declension
declension of demnicat (singular only)
singular | ||
---|---|---|
m gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) demnicat | demnicatul |
genitive/dative | (unui) demnicat | demnicatului |
vocative | demnicatule |
References
- demnicat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN