demiu
Romanian
Etymology
From French demi
Noun
demiu n (plural demiuri)
- half
Declension
Declension of demiu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) demiu | demiul | (niște) demiuri | demiurile |
genitive/dative | (unui) demiu | demiului | (unor) demiuri | demiurilor |
vocative | demiule | demiurilor |