demicat
Romanian
Adjective
demicat m or n (feminine singular demicată, masculine plural demicați, feminine and neuter plural demicate)
- Obsolete form of dumicat.
Declension
Declension of demicat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | demicat | demicată | demicați | demicate | ||
definite | demicatul | demicata | demicații | demicatele | |||
genitive/ dative | indefinite | demicat | demicate | demicați | demicate | ||
definite | demicatului | demicatei | demicaților | demicatelor |
Noun
demicat m (uncountable)
- Obsolete form of dumicat.
Declension
declension of demicat (singular only)
singular | ||
---|---|---|
m gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) demicat | demicatul |
genitive/dative | (unui) demicat | demicatului |
vocative | demicatule |
References
- demicat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN