demarcat
Romanian
Etymology
Past participle of demarca.
Adjective
demarcat m or n (feminine singular demarcată, masculine plural demarcați, feminine and neuter plural demarcate)
- delimited
Declension
Declension of demarcat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | demarcat | demarcată | demarcați | demarcate | ||
definite | demarcatul | demarcata | demarcații | demarcatele | |||
genitive/ dative | indefinite | demarcat | demarcate | demarcați | demarcate | ||
definite | demarcatului | demarcatei | demarcaților | demarcatelor |
Verb
demarcat (past participle of demarca)
- past participle of demarca
References
- demarcat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN