deitate
English
Pronunciation
- IPA(key): /ˈdiːɪtət/, /ˈdeɪ.ɪtət/
Adjective
deitate (not comparable)
- (obsolete) deified
- c. 1551, Thomas Cranmer, Second Book against Transubstantiation
- One person and one Christ, who is God incarnate, and man deitate.
- c. 1551, Thomas Cranmer, Second Book against Transubstantiation
Part or all of this entry has been imported from the 1913 edition of Webster’s Dictionary, which is now free of copyright and hence in the public domain. The imported definitions may be significantly out of date, and any more recent senses may be completely missing.
(See the entry for deitate in Webster’s Revised Unabridged Dictionary, G. & C. Merriam, 1913)
Interlingua
Noun
deitate (plural deitates)
- deity
Italian
Pronunciation
- IPA(key): /dejˈta.te/
- Rhymes: -ate
- Hyphenation: dei‧tà‧te
Noun
deitate f (plural deitati)
- Alternative form of deitade
Anagrams
- editate, tediate
Latin
Noun
deitāte
- ablative singular of deitās
Romanian
Etymology
Borrowed from French déité.
Noun
deitate f (plural deitatăți)
- deity
Declension
Declension of deitate
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) deitate | deitatea | (niște) deitatăți | deitatățile |
genitive/dative | (unei) deitatăți | deitatății | (unor) deitatăți | deitatăților |
vocative | deitate, deitateo | deitatăților |
References
- deitate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN